Motivele caderii parului sunt numeroase. Atunci cand caderea parului incepe brusc, cauza poate fi o boala (afectiune febrila, interventie chirurgicala, soc emotional, etc.), alimentatia, medicamente administrate sau nasterea. In cazul in care caderea parului este treptata si devine mai evidenta cu fiecare an care trece, poate fi vorba de o cadere ereditara a parului. Anumite practici de ingrijire a parului pot, de asemenea, provoca pierderea vizibila a parului.
Mai jos sunt prezentate pe scurt cateva din numeroasele cauze ale caderii parului:

Afectiuni ale parului
• Rarefierea ereditara sau calvitia. Denumita si alopecie androgenetica, aceasta este cea mai frecventa cauza a pierderii parului. La barbatii care sufera de cadere ereditara a parului apare si retragerea liniei parului precum si pierderea parului din partea superioara a scalpului. La femei, pe de alta parte, tendinta este sa se pastreze linia parului, rarefierea devenind vizibila in partea din fata si de sus a scalpului. Foarte rar, barbatii prezinta modelul feminin de cadere ereditara a parului iar femeile prezinta semne de cadere a parului conform modelului masculin. Motivele pentru acest lucru sunt necunoscute.
• Alopecia areata sau pelada. Aceasta boala cauzeaza caderea parului de pe scalp si din orice alta parte a corpului (alopecia universala). Aceasta boala apare la persoane de toate varstele si cauzeaza caderea parului in placi. Cauza este necunoscuta insa sunt citati o serie de factori favorizanti cum ar fi: patogenia autoimuna, factori genetici, stres emotional, deficitul latent de zinc, terenul atopic, tulburari endocrine (boala Basedow, mixedem, boala Addison, insuficienta ovariana, etc).
• Alopecia cicatriceala. Alopecia cicatriceala este o afectiune rara care distruge definitiv foliculii de par ai persoanelor afectate. In locurile in care existau foliculii anterior se formeaza tesut cicatriceal, regenerarea nefiind posibila. Tratamentul incearca sa opreasca inflamatia care distruge foliculii de par. La examenul clinic se observa absenta orificiilor foliculare si uneori un proces inflamator. Dintre cauzele posibile ar putea fi lupus eritematos cronic, lichen plan, boli buloase autoimune, porfirii, ichtioze, sarcoidoza, sindromul de degenerescenta foliculara, pustuloze infectioase, etc).

Boli
• Afectiunile medicale subiacente. Un semn de avertizare pentru aproximativ 30 de boli, caderea parului poate fi adesea oprita sau atenuata cu tratament pentru bolile subiacente. Doua afectiuni medicale subiacente comune care pot cauza caderea parului sunt boala tiroidiana si anemia cauzata de un deficit de fier.
• Anumite tratamente anticancer. Radioterapia si anumite medicamente chimioterapice cauzeaza caderea parului. Desi caderea parului este de obicei temporara, poate fi partea cea mai traumatizanta a terapiei.
• Dermatofitia scalpului. Fara un tratament eficient, aceasta infectie fungica contagioasa, care apare cel mai frecvent la copii, poate provoca calvitia si aparitia unor scuame pe scalp.
• Tricotilomania. Aceasta tulburare de control al impulsurilor face persoanele afectate sa-si smulga in mod repetat propriul par. Pe langa dorinta constanta de a-si smulge parul de pe scalp, cei care sufera de aceasta afectiune spun ca se simt fortati sa-si smulga genele, firele de par din nas, sprancenele, si firele de par din alte parti ale corpului.

Stresul si hormonii
• Stresul fizic. Caderea semnificativa a parului poate sa apara dupa o interventie chirurgicala majora, febra mare, infectie severa sau chiar gripa.
• Hormonii fluctueaza. O modificare dramatica a nivelurilor de hormoni poate provoca caderea parului – mai ales la femei. Caderea parului este comuna in timpul menopauzei si dupa nastere din cauza scaderii nivelului de estrogen. Atunci cand caderea parului este cauzata de scaderea nivelurilor de estrogen, aceasta este de obicei temporara iar in timp parul se regenereaza. Femeile cu varsta de minim 40 de ani nu trebuie sa se astepte ca parul sa se regenereze la fel ca in tinerete.

Alimentatia
• Scaderea in greutate. Chiar si persoanele care pierd in greutate in cadrul unui program monitorizat de medic se pot confrunta cu caderea parului dupa 3-6 luni de la scaderea in greutate cu mai mult de 7 kilograme. Aceasta cadere a parului este obisnuita, iar regenerarea parului revine la normal.
• Aport scazut de fier. Consumarea unei cantitati prea mici de fier poate duce la caderea parului. Surse vegetariene bune de fier sunt cerealele fortificate cu fier, soia, semintele de dovleac, fasolea alba, lintea si spanacul. Scoicile, stridiile si organele completeaza lista de surse animale de fier adecvate.
• Excesul de vitamina A. Excesul de vitamina A in urma administrarii unor suplimente cu vitamine sau medicamente poate duce la caderea parului. Dupa ce in organism nu mai exista un exces de vitamina A, cresterea normala a parului revine la normal.
• Aport scazut de proteine. Atunci cand in organism nu exista suficiente proteine, acesta conserva proteinele pe care le are trecand cresterea parului in faza de repaus. In termen de 2-3 luni, se produce, de obicei, caderea vizibila a parului. Acest lucru poate fi oprit si prevenit printr-un consum suficient de proteine. Carnea, ouale si pestele sunt surse bune. Vegetarienii pot creste aportul de proteine adaugand nuci, seminte, cereale si leguminoase in alimentatia lor.
• Tulburari de alimentatie. O tulburare de alimentatie, precum anorexia sau bulimia poate duce la caderea parului.

Medicamentele
Medicamentele eliberate pe baza de prescriptie medicala care pot cauza caderea parului includ:
• Anticoagulante
• Dozele mari de vitamina A
• Medicamentele pentru tratarea artritei, depresiei, gutei, problemelor cardiace si hipertensiunii arteriale
• Medicamentele contraceptive. Unele femei care iau sau intrerup administrarea medicamentelor contraceptive se confrunta cu caderea parului. Aceasta apare de obicei la femeile cu o tendinta mostenita de rarefiere a parului.

Practici de ingrijire a parului
• Produse cosmetice pentru par. Decolorarea sau aplicarea frecventa a permanentului poate duce la caderea parului. Utilizarea regulata sau necorespunzatoare a vopselelor, gelurilor, produselor de relaxare si spray-urilor poate, de asemenea, duce la caderea parului. Dermatologii recomanda limitarea utilizarii acestor produse cosmetice pentru par pentru a reduce ruperea firelor de par.

• Uscatoare, placi de par si dispozitive similare. Utilizarea frecventa a uscatorului de par are tendinta sa deterioreze parul. Caldura mare generata de uscator poate fierbe apa din firul de par, facand ca parul sa devina fragil si predispus la rupere. Lasati parul sa se usuce si aranjati-l numai atunci cand este uscat, pentru a diminua acest risc. Dermatologii recomanda, de asemenea, limitarea utilizarii placilor de par, care indreapta parul folosind caldura mare, si alte dispozitive, cum ar fi droturile.

• Agrafe, clame si elastice din cauciuc. Atunci cand sunt utilizate pentru a tine parul strans, agrafele, clamele si elasticele din cauciuc pot rupe parul. Dermatologii recomanda alegerea agrafelor cu suprafata neteda, cu varful rotunjit. Clamele ar trebui sa aiba o captuseala din cauciuc spongios in locul in care fac contact cu parul. Pentru a reduce ruperea parului, folositi clame care sa nu fie foarte stranse si purtati-le in diferite zone ale scalpului, astfel incat ruperea parului sa nu se localizeze intr-o anumita zona. Mai degraba decat sa folositi elastice din cauciuc pentru cozi de cal, incercati elastice din material textil care prind parul mai larg.

• Anumite stiluri de aranjare a parului. Purtarea parului, ani de zile, intr-un stil care implica tragerea parului precum coada de cal, coditele africane sau impletiturile poate provoca un tip de cadere a parului cunoscut sub numele de alopecie de tractiune.

• Periere excesiva sau viguroasa. Samponarea, pieptanarea sau perierea excesiva (de cel putin 100 de ori pe zi) sau realizarea uneia din aceste actiuni intr-un mod prea viguros poate provoca ruperea parului. Atunci cand se produce ruperea parului, parul arata aspru sau prea subtire. Dermatologii atrag, de asemenea, atentia asupra efectului negativ al stergerii viguroase a parului ud cu un prosop pentru a-l usca sau pieptanarii parului ud. Acestea pot provoca, de asemenea, ruperea parului deoarece parul ud este mai elastic si mai vulnerabil la rupere decat parul uscat.

Dermatologii pot identifica cauza caderii parului
Dat fiind faptul ca exista atat de multe cauze posibile, descoperirea motivului caderii parului poate necesita o munca de detectiv. Uneori, este vorba de mai multe cauze. Si pe masura ce inaintam in varsta, o cauza poate fi urmata de alta.

Pentru a diagnostica cauza caderii parului, dermatologul incepe, de obicei, cu obtinerea unui istoric medical detaliat. Pacientul este intrebat despre medicamente utilizate, alergii, istoricul familial si alimentatie. Femeile sunt intrebate despre menstruatie, sarcina si menopauza. Dermatologul realizeaza, de asemenea, o examinare detaliata a parului si scalpului si analizeaza modul in care parul este distribuit pe restul corpului. In timpul examinarii parului si scalpului, dermatologul va examina tendinta de cadere a parului si va cauta semne de boala, inclusiv orice indicatie de infectie a scalpului. Uneori poate fi nevoie de prelevarea unor fire de par, analize de sange sau biopsia scalpului pentru a stabili diagnosticul.

Odata ce cauza (sau cauzele) este (sunt) cunoscuta (cunoscute), poate incepe tratamentul sau se pot lua masuri preventive. Este important sa realizam ca atunci cand vine vorba de caderea parului, nu exista nicio metoda rapida de remediere. Dermatologii au insa cunostintele si resursele necesare pentru a opri caderea parului si pentru a ajuta la regenerarea parului in cazul multor pacienti.